Taci și apucă-te de versificat-ficat!
Fără sfârșit temporal, corect și complet definit
Din punct de vedere existențialist.
Rima noastră-i o comoară, în adâncuri îngropată,
Ca sabia regelui Arthur.
Un prost a îndesat-o în piatră
Și zece înțelepți nu pot să o scoată.
Alții scot rime din piatră seacă,
Mie-mi plac rimele albe,
Ca armele, ca părul, ca pe vremuri.
Unii pierd trenul, alții coboară la prima
Că vine controlul și tu nu te-ai validat. Încă te cauți.
Prin buzunare.
De vreun sens răzleț rămas de la beția de aseară.
Nu găsești decât o gumă
Pe care ți-au dat-o rest la țigări.
Păcat, ar fi ieșit o poză frumoasă.
Un fel de natură moartă cu palton găurit de molii,
Cu burduful tramvaiului rupt prin care intră frigul
La oase.
Cu fermoare- două la un leu
Și ți se face dor de plasturii cu rivanol,
Pe vremea când erau trei la zece mii,
Doar că vremea lor a apus.
Acum iei ce ți se dă, nu mai comenta-
Zicea versetul biblic: „Crede și nu cerceta!”
Deci ai mai închis ochii o zi
Și din complicitatea ta nu s-a ales
Decât praful de pe tobă.